“Ea…Caritatea” este o stare, nicidecum o actiune. Nu-ti propui sa fii caritabil. Esti sau nu esti. Simti sau nu simti. Nu esti caritabil organizat sau targetat. Simti ca a da si imparti tot ceea ce ai si poti este mai presus de ceea ce-ti doresti pentru sine. Nu astepti ca ceilalti sa-ti constientizeze si rasplateasca pornirea. O faci aproape inconstient… constientizarea, oricat de mica, inseamna ratiune. Ratiunea nu este caritabila. Ratiunea este contabila.
Dintre “multele” Chirnoaga de pe peretii intre care am crescut, mama mi-a daruit o pe “Ea…Caritatea”. Eu am luat-o ca pe un compliment…ea mi-a daruit-o ca pe un avertisment. Eu ii construiesc un perete care sa-i expuna povestea…ea ma roaga s-o agat unde s-o vad inainte de a pleca din casa si a imparti bucati de suflet.